Lerici se află pe marginea estică a Liguriei ca un mic amfiteatru cu fața spre mare - case în nuanțe pastel, o promenadă flancată de palmieri și un castel care pare să vegheze Golful Poeților.

Camogli este un mic oraș pescăresc ligurian care, privit din mare, arată ca un șir de mostre de acuarelă - roz, galben lămâie, teracotă - așezate pe dealuri de un verde închis.

Noli este unul dintre acele locuri din Liguria care par aproape prea îngrijite ca să fie reale - case pastelate, o promenadă mărginită de palmieri și un nucleu medieval ascuns la doar câțiva pași de mare.

Atrani este Coasta Amalfi în miniatură - o dantelă de scări, alei umbrite și terase scăldate de soare unde sunetul apei nu te părăsește cu adevărat.

Tropea nu e mare, și asta face parte din farmecul ei. Un moment ești într-un labirint de străduțe de culoarea mierii, unde rufe flutură între balcoane; în următorul, privești de pe o stâncă spre ape atât de limpezi încât par sticlă turnată peste nisip.

Ascuns între Positano și Amalfi, Praiano este Coasta Amalfitană la un volum mai scăzut. Mai puține aglomerații, dimineți mai lente, terase scăldate în soare, suprapuse ca un pachet de cărți pe o stâncă.

Serile calde miros a sare de mare și de pește-spadă la grătar în Castellammare del Golfo.

Civitavecchia este renumită pentru feriboturi și nave de croazieră, dar ieși din porțile portului și aerul miroase deja a sare și piatră caldă. Auzi roțile valizelor pe trotuar, un scuter trece în viteză pe lângă, iar undeva espressorul de la bar șuieră un espresso ca o mică locomotivă cu aburi.

La extremitatea tocăi Italiei, Santa Maria di Leuca se află acolo unde două mări se întâlnesc.

Scilla este genul de oraș de coastă pe care îl imaginezi când cineva spune Italia de Sud - un grup de pietre agățate de o stâncă, bărci albe de pescuit sprijinindu-se de chei, mare atât de limpede încât poți număra pietricelele.

Marzamemi este un sat pescăresc scăldat în soare, situat în partea de sud-est a Siciliei, unde piatra de culoarea mierii se întâlnește cu marea albastru intens, iar mirosul sării și al peștelui la grătar plutește pe străduțele înguste.

Perchitat pe stânci de calcar și spălat de Adriatică, Polignano a Mare pare o acuarelă pe care cineva a uitat să o termine - tot cer, ziduri cretoase și o mare care își schimbă mereu starea.